0
Atunci cand o pompa de apa nu mai furnizeaza acelasi debit sau aceeasi presiune ca inainte, cauza nu trebuie atribuita automat motorului sau uzurii pompei. Problema poate aparea pe aspiratie, in pompa propriu-zisa, pe conducta de refulare sau la componentele de automatizare ale sistemului.
Diagnosticul corect incepe prin diferentierea dintre debit si presiune. Debitul reprezinta cantitatea de apa transportata intr-un anumit interval de timp, in timp ce presiunea indica nivelul de presiune disponibil in instalatie. Cele doua marimi sunt legate de functionarea pompei, dar nu descriu acelasi lucru.
O pompa poate avea debit insuficient din cauza unei conducte de aspiratie restrictionate, de exemplu, iar o instalatie cu hidrofor poate avea fluctuatii de presiune din cauza vasului sau a sistemului de comanda. De aceea, simptomele trebuie analizate in contextul intregii instalatii.
Nu toate pompele de apa functioneaza dupa acelasi principiu si nu toate problemele de debit sau presiune au aceleasi cauze. Inainte de verificari trebuie identificat tipul echipamentului.
La o pompa de suprafata trebuie analizata cu atentie conducta de aspiratie, deoarece pompa trebuie sa transporte apa de la sursa pana la intrare. Pierderea amorsarii, patrunderea aerului sau o restrictie pe aspiratie pot reduce semnificativ performanta.
La o pompa submersibila, pompa functioneaza direct in apa, astfel incat diagnosticul este diferit. Trebuie analizate sursa de apa, pozitia pompei, conducta de refulare, alimentarea electrica si starea echipamentului.
In cazul unui hidrofor trebuie luate in calcul suplimentar vasul, presostatul sau automatizarea folosita pentru controlul pompei. O problema de presiune resimtita la robinet nu inseamna automat ca pompa nu mai poate produce presiunea necesara.
Un debit redus se observa atunci cand pompa transporta mai putina apa in aceleasi conditii de functionare. Un rezervor se umple mai lent, sistemul de irigatii primeste mai putina apa sau debitul disponibil la punctele de consum scade.
Comparatia este relevanta numai daca instalatia functioneaza in conditii apropiate de cele anterioare. Modificarea nivelului apei din fantana, adaugarea unor conducte, deschiderea mai multor consumatori sau schimbarea configuratiei instalatiei pot modifica debitul fara ca pompa sa fie defecta.
Daca scaderea a aparut brusc, trebuie cautata mai intai o modificare recenta sau o problema precum pierderea amorsarii, o restrictie, patrunderea aerului ori o defectiune a instalatiei. O degradare progresiva poate orienta diagnosticul si catre uzura sau acumularea treptata de impuritati.
Presiunea insuficienta poate fi observata prin functionarea necorespunzatoare a consumatorilor: jet slab la robinet, aspersoare care nu mai lucreaza corespunzator sau imposibilitatea sistemului de a atinge presiunea la care ar trebui sa se opreasca pompa.
La un hidrofor, un indiciu important este comportamentul manometrului. Daca pompa functioneaza continuu, dar presiunea nu mai ajunge la valoarea necesara pentru oprire, trebuie investigate pompa, aspiratia, sursa de apa, eventualele pierderi si configuratia sistemului.
Daca presiunea creste normal, dar scade foarte repede dupa oprirea pompei, diagnosticul poate fi diferit. Pot exista pierderi in instalatie, probleme ale supapei de sens sau alte cauze care permit pierderea presiunii acumulate.
La pompele de suprafata, una dintre situatiile frecvent intalnite este functionarea motorului fara aparitia unui debit de apa la refulare. Pierderea amorsarii este una dintre cauzele care trebuie verificate.
O pompa de suprafata care nu este autoamorsata in conditiile necesare sau care a pierdut coloana de apa de pe aspiratie poate sa nu mai poata transporta apa din sursa. Problema poate fi asociata cu neetanseitati pe aspiratie, o supapa de sens care nu mai mentine coloana de apa sau cu nivelul sursei.
Functionarea pompei fara apa trebuie evitata daca modelul nu este proiectat sau protejat pentru asemenea conditii. Functionarea uscata poate afecta etansarea si alte componente ale pompei.
Pentru o pompa de suprafata, etanseitatea conductei de aspiratie este esentiala. O conexiune poate permite patrunderea aerului fara sa prezinte neaparat o scurgere vizibila de apa spre exterior.
Acesta este un detaliu important: pe aspiratie, presiunea poate fi inferioara celei atmosferice. Din acest motiv, aerul poate patrunde printr-o imbinare neetansa chiar daca utilizatorul nu observa apa curgand din racord.
Prezenta aerului poate afecta amorsarea, poate reduce debitul si poate determina o functionare instabila. Verificarea conductei de aspiratie trebuie sa includa racordurile, furtunul sau conducta, supapa de sens si celelalte componente aflate intre sursa de apa si pompa.
Pompa trebuie sa primeasca suficienta apa pentru a putea furniza performanta pentru care a fost proiectata. Daca traseul de aspiratie este restrictionat, debitul disponibil la intrarea in pompa scade.
O sita de aspiratie incarcata cu impuritati, o conducta partial obturata, o supapa care nu se deschide corespunzator sau un furtun de aspiratie deformat pot limita alimentarea pompei.
In aceasta situatie, schimbarea pompei cu una mai puternica nu rezolva neaparat problema. Daca aspiratia nu poate furniza debitul necesar, noua pompa va functiona in aceeasi instalatie restrictiva.
Conductele instalatiei produc pierderi de sarcina atunci cand apa circula prin ele. Lungimea traseului, diametrul interior, numarul de coturi, armaturile si debitul transportat influenteaza aceste pierderi.
O conducta subdimensionata poate limita performanta chiar daca pompa functioneaza corect. Efectul devine mai important pe trasee lungi sau atunci cand se solicita un debit ridicat.
Daca problema a aparut dupa modificarea instalatiei, adaugarea unei extensii, montarea unor filtre sau schimbarea conductelor, trebuie analizata si noua configuratie hidraulica inainte de a considera pompa defecta.
La alimentarea dintr-o fantana sau dintr-un put, nivelul apei nu este neaparat constant. Acesta poate varia sezonier sau poate scadea in timpul pomparii.
Pentru o pompa de suprafata, cresterea diferentei de nivel dintre pompa si suprafata apei face aspiratia mai dificila si poate reduce performanta disponibila. Limitele reale trebuie verificate in documentatia modelului, deoarece inaltimea de aspiratie nu trebuie confundata cu inaltimea maxima de pompare declarata pentru pompa.
La o pompa submersibila trebuie analizat si nivelul dinamic al apei. Daca sursa nu poate furniza debitul extras de pompa, nivelul poate cobori in timpul functionarii si poate provoca scaderea debitului sau activarea protectiilor existente.
Un filtru montat in instalatie introduce o anumita rezistenta la curgere chiar si atunci cand este curat. Pe masura ce acumuleaza impuritati, pierderea de presiune prin filtru poate creste, iar debitul disponibil dupa acesta poate scadea.
Daca instalatia include filtre, acestea trebuie verificate conform instructiunilor producatorului. Nu orice pompa are insa un „filtru de aspiratie” integrat, iar configuratia nu trebuie presupusa fara identificarea echipamentului.
Daca debitul este normal inaintea unui element de filtrare si scade semnificativ dupa acesta, filtrul sau dimensionarea sa trebuie incluse in diagnostic.
O schimbare a zgomotului de functionare poate indica aparitia unei probleme, dar sunetul singur nu permite identificarea sigura a cauzei.
Aerul antrenat in apa, functionarea in conditii hidraulice necorespunzatoare, problemele mecanice, rulmentii sau alte componente pot produce zgomote si vibratii diferite fata de functionarea normala.
Daca zgomotul a aparut simultan cu reducerea debitului sau a presiunii, pompa nu trebuie lasata sa functioneze timp indelungat fara investigarea cauzei. Simptomele combinate ofera informatii mai utile decat zgomotul analizat separat.
Pornirile si opririle frecvente sunt relevante mai ales la sistemele de alimentare cu apa prevazute cu vas si presostat sau cu alte sisteme de automatizare.
Acest comportament nu trebuie interpretat automat ca o pierdere de performanta a pompei. Cauza poate fi asociata cu vasul, reglajele sistemului de control, pierderi de apa, consumul instalatiei sau alte componente.
Pornirile foarte dese trebuie investigate deoarece cresc numarul ciclurilor de functionare ale pompei si pot indica faptul ca sistemul nu mai lucreaza in conditiile pentru care a fost configurat.
La multe instalatii cu pompe de suprafata, supapa de sens are rolul de a impiedica intoarcerea apei catre sursa dupa oprirea pompei. In functie de configuratie, aceasta poate fi montata pe conducta de aspiratie sau poate face parte dintr-un ansamblu specific instalatiei.
Daca supapa nu mai inchide corespunzator, coloana de apa se poate retrage dupa oprirea pompei. La urmatoarea pornire, pompa poate avea dificultati de amorsare sau poate necesita un timp mai mare pana cand incepe sa furnizeze apa.
Un indiciu relevant este situatia in care pompa functioneaza normal imediat dupa amorsare, dar pierde din nou apa dupa o perioada de stationare. In acest caz trebuie verificate atat supapa de sens, cat si etanseitatea intregului traseu de aspiratie.
Daca o pompa de suprafata nu mai furnizeaza debitul normal, circuitul de aspiratie este una dintre primele zone care trebuie analizate. Verificarea trebuie facuta cu pompa oprita si izolata electric, respectand instructiunile producatorului.
Inspecteaza vizual conducta sau furtunul de aspiratie, racordurile si componentele accesibile. Un furtun deteriorat, deformat sau necorespunzator pentru aspiratie poate afecta functionarea pompei.
Verifica si daca sursa contine suficienta apa si daca elementul de aspiratie ramane corespunzator imersat. Daca nivelul apei a scazut, problema poate proveni din conditiile sursei, nu din pompa.
Absenta unei scurgeri vizibile nu confirma etanseitatea aspiratiei. O imbinare poate permite patrunderea aerului atunci cand pompa functioneaza fara sa piarda o cantitate vizibila de apa atunci cand sistemul este oprit.
Pompele de suprafata care necesita amorsare trebuie pregatite pentru functionare conform procedurii prevazute de producator. In principiu, corpul pompei si traseul relevant trebuie sa contina apa suficienta pentru ca pompa sa poata incepe aspiratia.
Procedura exacta difera intre modele. Unele pompe dispun de un orificiu dedicat pentru umplere, iar pompele autoamorsante au caracteristici constructive diferite fata de modelele conventionale.
Daca pompa pierde frecvent amorsarea, simpla reumplere nu rezolva cauza. Trebuie verificat de ce apa nu ramane in sistem: supapa de sens, etanseitatea aspiratiei, nivelul sursei si configuratia conductei sunt printre elementele relevante.
Pompa nu trebuie lasata sa functioneze repetat fara apa daca documentatia echipamentului nu permite acest regim.
Zgomotele neobisnuite si scaderea performantei pot fi asociate cu aerul patruns pe aspiratie, dar pot aparea si atunci cand pompa functioneaza in conditii hidraulice necorespunzatoare.
Cavitatia este un fenomen diferit de simpla patrundere a aerului. Ea apare atunci cand conditiile de presiune la intrarea in pompa permit formarea si apoi colapsul bulelor de vapori in lichid. Fenomenul poate produce zgomot, vibratii, reducerea performantei si, in timp, deteriorarea componentelor hidraulice.
O aspiratie prea dificila, pierderile mari de sarcina pe conducta de aspiratie, temperatura lichidului si conditiile de instalare pot influenta aparitia fenomenului. Pentru un diagnostic corect trebuie analizate caracteristicile pompei si instalatia, nu doar zgomotul produs.
Intr-un sistem hidrofor, vasul cu membrana nu are rolul de a crea performanta hidraulica a pompei. Pompa este cea care furnizeaza debitul si presiunea conform caracteristicilor sale, iar vasul contribuie la acumularea unei cantitati de apa sub presiune si la reducerea numarului de porniri si opriri.
Daca perna de aer din vas nu mai este corespunzatoare sau membrana este deteriorata, sistemul poate incepe sa porneasca si sa opreasca pompa foarte frecvent. Utilizatorul poate percepe acest comportament drept o problema de presiune, desi pompa poate fi in continuare capabila sa atinga presiunea necesara.
De aceea trebuie diferentiate problemele de performanta ale pompei de problemele de functionare ale ansamblului hidrofor.
Un simptom caracteristic este reducerea semnificativa a intervalului dintre pornirea si oprirea pompei atunci cand exista un consum relativ constant de apa.
Daca pompa porneste aproape imediat dupa deschiderea unui robinet si realizeaza cicluri foarte scurte, vasul, presiunea pernei de aer si membrana sunt elemente care trebuie verificate.
Prezenta apei la valva destinata aerului poate indica deteriorarea membranei la anumite tipuri de vase cu membrana. Aceasta situatie este diferita de simpla pierdere a presiunii de aer si trebuie tratata conform constructiei vasului.
Valorile de presiune necesare nu trebuie stabilite generic. Presiunea de preincarcare a vasului trebuie corelata cu configuratia sistemului si cu presiunile de comutare prevazute pentru hidrofor.
Masurarea corecta a preincarcarii unui vas cu membrana nu se face pur si simplu in timp ce instalatia se afla sub presiunea normala de functionare.
Pentru o masurare relevanta, trebuie urmata procedura prevazuta pentru sistemul respectiv, astfel incat presiunea apei sa nu influenteze citirea presiunii pernei de aer. Pompa trebuie oprita si instalatia adusa in conditiile necesare verificarii.
Nu trebuie introdus aer pana la o valoare aleasa arbitrar. Presiunea corecta depinde de presostat, de caracteristicile vasului si de configuratia instalatiei.
Daca nu sunt cunoscute valorile de reglaj sau procedura specifica, documentatia hidroforului sau verificarea de catre un specialist este preferabila modificarii presiunii prin incercari succesive.
Presostatul controleaza pornirea si oprirea pompei in functie de presiunea sistemului. Daca reglajul sau functionarea acestuia nu mai sunt corespunzatoare, hidroforul poate porni si opri la valori nepotrivite sau poate avea un comportament diferit fata de cel normal.
Un presostat cu probleme nu trebuie confundat cu o pompa care nu mai poate produce presiune. Pentru diagnostic trebuie urmarit manometrul si observat daca pompa reuseste sa creasca presiunea in instalatie.
Daca pompa poate produce presiunea necesara, dar comanda de pornire sau oprire nu se realizeaza corespunzator, sistemul de control trebuie inclus in verificare.
Daca un hidrofor functioneaza continuu, iar presiunea ramane sub valoarea la care sistemul ar trebui sa opreasca pompa, exista mai multe cauze posibile.
Pompa poate primi prea putina apa pe aspiratie, poate exista o pierdere in instalatie, nivelul sursei poate fi prea scazut sau pompa poate functiona intr-un punct in care nu poate produce presiunea solicitata.
Trebuie verificat si daca valoarea de oprire solicitata de sistem este compatibila cu performanta pompei. O pompa nu poate fi obligata prin reglarea presostatului sa furnizeze o presiune peste posibilitatile sale hidraulice.
Daca instalatia a functionat anterior corect cu aceleasi setari si problema a aparut ulterior, trebuie investigata cauza modificarii performantei.
Nu toate problemele se afla intre sursa si pompa. O pierdere pe conducta de refulare poate determina pompa sa functioneze mai mult si poate impiedica sistemul sa mentina presiunea dupa oprire.
Trebuie verificate conductele accesibile, racordurile, robinetele si consumatorii. In instalatiile ingropate, o pierdere poate fi mai dificil de observat si poate necesita verificari suplimentare.
Daca manometrul indica o scadere continua a presiunii dupa oprirea pompei, fara consum intentionat de apa, trebuie investigata existenta unei pierderi sau a unui retur nedorit al apei.
Un robinet partial inchis, un filtru colmatat, o conducta restrictionata sau o alta componenta care produce o pierdere mare de sarcina poate reduce debitul disponibil la consumator.
In acest caz, pompa poate fi functionala, dar instalatia nu permite transportarea debitului dorit. Localizarea restrictiei se face analizand succesiv componentele dintre iesirea pompei si punctul de consum.
Daca problema a aparut imediat dupa montarea unui filtru, regulator, robinet sau alt echipament, trebuie verificata dimensionarea si starea componentei respective.
In specificatiile unei pompe apare frecvent inaltimea maxima de pompare, exprimata in metri coloana de apa. Aceasta valoare nu reprezinta debitul pe care pompa il poate furniza la acea inaltime.
Debitul si inaltimea de pompare sunt legate prin curba caracteristica a pompei. In general, pe masura ce inaltimea de pompare solicitata creste, debitul disponibil scade.
De aceea, o pompa nu trebuie aleasa numai dupa debitul maxim sau numai dupa inaltimea maxima inscrisa in specificatii. Punctul real de functionare rezulta din caracteristicile pompei si rezistenta hidraulica a instalatiei.
Daca o pompa noua furnizeaza mai putina apa decat se astepta utilizatorul, aceasta nu este neaparat defecta. Debitul maxim din documentatie este obtinut in anumite conditii si nu trebuie interpretat ca debit disponibil indiferent de instalatie.
Diferenta de nivel, lungimea conductelor, diametrele, filtrele, armaturile si presiunea necesara la consumator determina punctul in care sistemul intersecteaza curba de functionare a pompei.
Pentru alegerea sau diagnosticarea corecta a unei pompe, performanta trebuie evaluata in punctul real de lucru. Aceasta analiza este mai relevanta decat compararea exclusiva a valorilor maxime declarate pentru echipament.
Daca sursa de apa este suficienta, aspiratia este etansa, conductele nu sunt obturate, filtrele sunt curate, iar instalatia este configurata corect, scaderea debitului sau a presiunii poate proveni din pompa.
Componentele hidraulice sunt supuse uzurii in timpul functionarii. Apa cu nisip sau alte particule abrazive poate accelera acest proces. Depunerile, coroziunea sau functionarea repetata in conditii necorespunzatoare pot afecta, de asemenea, performanta echipamentului.
O degradare interna nu trebuie insa presupusa numai pentru ca pompa este veche. Varsta echipamentului nu stabileste diagnosticul. Este necesara eliminarea celorlalte cauze si, atunci cand este posibil, compararea performantelor actuale cu cele corespunzatoare modelului respectiv.
Rotorul este una dintre componentele care contribuie direct la transferul energiei catre apa. Daca geometria sa este deteriorata prin uzura, abraziune sau alte fenomene, pompa poate continua sa functioneze, dar cu performante hidraulice mai reduse.
Apa care contine nisip poate fi deosebit de problematica pentru anumite pompe. Particulele abrazive pot afecta in timp componentele aflate in contact cu apa, iar consecintele depind de constructia pompei si de conditiile de exploatare.
Uzura rotorului nu poate fi confirmata doar prin observarea unui jet mai slab. Pentru un diagnostic corect trebuie verificate mai intai conditiile de aspiratie, instalatia si punctul de functionare al pompei.
In functie de calitatea apei si de constructia pompei, impuritatile sau depunerile se pot acumula in anumite zone ale circuitului hidraulic.
O reducere a sectiunii disponibile pentru curgere poate modifica performanta pompei. Totusi, aspectul sau culoarea apei nu sunt suficiente pentru a confirma existenta unei obstructii interne.
Daca se suspecteaza o problema in interiorul pompei, demontarea si curatarea trebuie realizate conform documentatiei producatorului. Utilizarea unor substante chimice de curatare fara verificarea compatibilitatii cu materialele pompei poate deteriora garniturile, etansarile sau alte componente.
La multe pompe centrifuge, etansarea arborelui este realizata printr-un sistem de etansare mecanica. Deteriorarea acesteia poate produce pierderi de apa in zona dintre corpul hidraulic si motor.
O astfel de pierdere nu trebuie tratata doar prin completarea apei sau strangerea unor elemente exterioare. Este necesara identificarea exacta a sursei si verificarea componentelor afectate.
Daca apa ajunge in zonele electrice ale echipamentului, pompa trebuie oprita si deconectata de la alimentarea electrica. Utilizarea in continuare poate crea riscuri si poate agrava defectiunea.
O pompa care porneste nu este automat o pompa care functioneaza corect. In anumite situatii, problemele electrice pot determina porniri dificile, declansarea protectiilor sau functionarea anormala a motorului.
La modelele care utilizeaza condensator, o problema a acestei componente poate afecta pornirea sau functionarea motorului. Alte cauze pot tine de alimentarea electrica, conexiuni, protectii sau motorul propriu-zis.
Masuratorile si interventiile asupra componentelor electrice trebuie realizate de persoane competente, cu echipamentul scos de sub tensiune si respectand documentatia producatorului.
Pompa trebuie alimentata in conditiile electrice prevazute de producator. O alimentare necorespunzatoare poate afecta comportamentul motorului si poate determina declansarea protectiilor sau functionarea defectuoasa.
Daca problema apare numai in anumite momente, daca motorul porneste greu sau daca protectia termica intervine repetat, alimentarea electrica este unul dintre elementele care trebuie incluse in diagnostic.
Nu trebuie presupus automat ca tensiunea este cauza unei presiuni scazute. Diagnosticul trebuie sa coreleze simptomele electrice cu cele hidraulice.
Daca pompa functioneaza o perioada, se opreste si reporneste dupa racire, este posibil sa intervina o protectie termica, daca modelul este prevazut cu aceasta functie.
Supraincalzirea poate avea cauze diferite, inclusiv functionarea in conditii necorespunzatoare, probleme de alimentare, defectiuni ale motorului sau alte solicitari care depind de constructia pompei.
Repornirea repetata fara identificarea cauzei nu reprezinta o rezolvare. Daca protectia intervine frecvent, pompa trebuie verificata.
Un simptom important este situatia in care pompa porneste cu un debit aparent normal, iar dupa cateva minute debitul incepe sa scada.
In cazul alimentarii dintr-o fantana sau dintr-un put, trebuie verificat daca sursa poate sustine debitul extras. Nivelul apei poate cobori in timpul pomparii, chiar daca la pornire exista suficienta apa.
La pompele de suprafata trebuie analizata si aspiratia. O problema care favorizeaza patrunderea aerului sau o restrictie poate deveni mai evidenta in timpul functionarii.
Acest comportament este diferit de o pompa care furnizeaza permanent un debit redus si poate oferi un indiciu important pentru identificarea cauzei.
Functionarea continua nu inseamna automat ca pompa este defecta. Daca debitul solicitat de instalatie este apropiat sau mai mare decat cel pe care pompa il poate furniza in punctul real de lucru, presiunea necesara poate sa nu fie atinsa.
Situatia poate aparea si atunci cand au fost adaugati consumatori noi, traseul instalatiei a fost extins sau presiunea de oprire a hidroforului a fost modificata.
Inainte de inlocuirea pompei trebuie comparate cerintele instalatiei cu curba de functionare a echipamentului. O pompa perfect functionala poate avea performante insuficiente daca este utilizata intr-o aplicatie pentru care nu a fost dimensionata.
Daca vrei sa verifici daca performanta s-a modificat, o estimare simpla a debitului poate fi mai relevanta decat aprecierea vizuala a jetului.
Pentru un punct de consum adecvat, debitul poate fi estimat prin masurarea volumului de apa colectat intr-un interval cunoscut de timp. Rezultatul trebuie interpretat tinand cont de configuratia instalatiei si de presiunea existenta in momentul masurarii.
Comparatia este utila mai ales daca exista o masuratoare anterioara realizata in conditii similare. Debitul masurat la instalatie nu trebuie comparat direct cu debitul maxim declarat al pompei fara a lua in calcul inaltimea de pompare si pierderile de sarcina.
In cazul unui hidrofor, manometrul permite observarea modului in care evolueaza presiunea in timpul functionarii.
Este util sa urmaresti presiunea la care porneste pompa, modul in care aceasta creste si valoarea la care pompa se opreste. De asemenea, trebuie observat ce se intampla cu presiunea dupa oprire atunci cand nu exista consum de apa.
Daca presiunea creste normal si ramane stabila dupa oprire, situatia este diferita de cazul in care pompa nu reuseste sa ridice presiunea sau aceasta scade rapid imediat dupa oprire.
Aceste observatii pot orienta diagnosticul catre pompa, aspiratie, vas, presostat, supapa de sens sau instalatia de refulare.
Inainte de o interventie asupra pompei, exista cateva verificari care pot ajuta la localizarea problemei fara desfacerea echipamentului.
Aceste verificari permit separarea multor probleme ale instalatiei de defectiunile interne ale pompei.
Demontarea motorului, interventia asupra conexiunilor electrice, modificarea protectiilor sau desfacerea componentelor hidraulice nu trebuie realizate fara cunostintele si procedurile necesare.
De asemenea, reglarea presostatului la valori mai mari nu este o metoda de a obtine automat o presiune mai buna. Daca pompa nu poate atinge noua valoare de oprire, aceasta poate ajunge sa functioneze continuu.
Nu trebuie eliminata protectia la functionare fara apa si nici alte sisteme de siguranta pentru a mentine pompa in functiune. Daca o protectie intervine, trebuie identificata cauza.
Este recomandata verificarea de specialitate atunci cand problema persista dupa controlul elementelor accesibile ale instalatiei, cand sunt suspectate defecte interne sau cand sunt necesare masuratori electrice.
Interventia este indicata si daca pompa prezinta pierderi in zona motorului, zgomote mecanice puternice, vibratii neobisnuite, declansari repetate ale protectiei sau semne de supraincalzire.
Pentru pompele submersibile, scoaterea echipamentului din put poate necesita proceduri si echipamente adecvate, in special la instalatii adanci sau pompe de put cu conducte si cabluri de lungime mare.
Un diagnostic corect trebuie sa stabileasca mai intai daca problema apartine pompei sau instalatiei. Inlocuirea pompei fara aceasta verificare poate duce la montarea unui echipament nou intr-un sistem care pastreaza exact cauza initiala a debitului sau presiunii insuficiente.
Diagnosticarea este mai simpla daca verifici instalatia intr-o ordine logica. Nu incepe prin demontarea pompei. In multe situatii, cauza se afla in sursa de apa, pe traseul de aspiratie, in automatizare sau pe instalatia de refulare.
Primul lucru pe care trebuie sa-l stabilesti este daca problema a aparut brusc sau progresiv. O scadere brusca poate indica pierderea amorsarii, patrunderea aerului, blocarea unui filtru, modificarea nivelului apei sau aparitia unei pierderi. O degradare lenta poate orienta verificarea catre depuneri, uzura sau modificarea treptata a conditiilor sursei.
Este important si daca instalatia a fost modificata recent. Adaugarea unor consumatori, prelungirea conductelor, montarea unui filtru sau modificarea reglajelor hidroforului pot schimba punctul de functionare fara ca pompa sa fie defecta.
Inainte sa suspectezi pompa, verifica daca aceasta are suficienta apa disponibila. Intr-o fantana, un put sau un rezervor, nivelul apei poate fi diferit fata de perioada in care sistemul functiona normal.
Daca debitul este bun imediat dupa pornire si scade progresiv, sursa poate sa nu se refaca suficient de repede pentru debitul extras. In cazul unui put, nivelul static al apei si nivelul dinamic din timpul pomparii pot fi diferite.
O pompa mai puternica nu rezolva o sursa cu debit insuficient. Dimpotriva, poate cobori nivelul apei mai rapid si poate accentua problema.
Daca folosesti o pompa de suprafata, verifica traseul dintre sursa si intrarea pompei. Conducta trebuie sa fie corespunzatoare aplicatiei, iar racordurile trebuie sa fie etanse.
Inspecteaza furtunul sau conducta, racordurile, supapa de sens si sita de aspiratie, daca acestea exista in configuratia instalatiei. Cauta deformari, fisuri, elemente obturate sau conexiuni care s-ar fi putut slabi.
Daca pompa pierde amorsarea dupa o perioada de stationare, investigheaza in special etanseitatea aspiratiei si functionarea supapei de sens.
Filtrele, sitele si alte elemente prin care circula apa pot acumula impuritati. Verifica si curata numai componentele pentru care producatorul permite aceasta operatie.
Analizeaza si pozitia robinetelor. Un robinet partial inchis poate limita debitul suficient de mult incat utilizatorul sa creada ca pompa si-a pierdut performanta.
Daca problema a aparut dupa montarea unui filtru nou sau a unei alte componente, verifica daca aceasta este dimensionata pentru debitul instalatiei si daca nu produce o pierdere de sarcina excesiva.
Pentru pompele de suprafata care necesita amorsare, verifica daca procedura de pornire a fost realizata conform documentatiei producatorului.
Daca pompa functioneaza dupa amorsare, dar pierde din nou apa dupa oprire, nu continua sa o reamorsezi fara sa cauti cauza. O instalatie care pierde repetat amorsarea are o problema care trebuie identificata.
Evita functionarea fara apa. Daca pompa nu incepe sa transporte apa conform procedurii prevazute pentru modelul respectiv, opreste echipamentul si continua verificarile.
Daca instalatia are manometru, comportamentul presiunii poate oferi informatii importante. Urmareste ce se intampla de la pornirea pompei pana la oprire si apoi dupa oprirea acesteia.
Daca pompa functioneaza, dar presiunea nu mai creste suficient, trebuie investigate alimentarea cu apa, aspiratia, eventualele pierderi, restrictiile si performanta pompei.
Daca presiunea ajunge la valoarea de oprire, dar scade rapid fara consum de apa, trebuie verificata instalatia pentru pierderi si posibilitatea intoarcerii apei catre sursa.
Daca pompa porneste si se opreste foarte des, vasul cu membrana si sistemul de control trebuie incluse in diagnostic.
Inspecteaza traseul de refulare si consumatorii accesibili. O pierdere de apa, un filtru colmatat, o vana partial inchisa sau o conducta restrictionata pot modifica performanta perceputa la robinet sau la sistemul de irigatii.
Daca exista mai multe ramificatii, verifica daca problema apare la toate punctele de consum sau numai intr-o anumita zona. Daca debitul este normal intr-o parte a instalatiei si redus numai pe o ramura, cauza este mai probabil localizata dupa punctul de separare.
Daca nu identifici o defectiune evidenta, verifica daca pompa este dimensionata corespunzator pentru aplicatie. O pompa nu furnizeaza simultan debitul maxim si inaltimea maxima mentionate in specificatii.
Trebuie analizat punctul real de functionare: diferenta de nivel, presiunea necesara la consumator, pierderile prin conducte, filtre, robinete si alte componente.
Daca sistemul a fost extins dupa instalarea pompei, este posibil ca necesarul actual sa nu mai corespunda configuratiei initiale.
Curatarea poate fi suficienta atunci cand problema este provocata de un filtru, o sita sau o alta componenta accesibila incarcata cu impuritati.
Respecta instructiunile producatorului privind demontarea si curatarea. Nu introduce obiecte in interiorul pompei si nu utiliza acizi, solventi sau alte substante chimice fara confirmarea compatibilitatii cu materialele echipamentului.
Daca impuritatile reapar frecvent, trebuie investigata sursa lor. Curatarea repetata trateaza efectul, dar nu elimina cauza.
Daca verificarile confirma o problema interna, trebuie evaluata posibilitatea reparatiei in functie de tipul pompei, piesele disponibile si natura defectiunii.
O etansare, un condensator sau o alta componenta inlocuibila nu inseamna automat ca pompa trebuie schimbata complet. In acelasi timp, deteriorarea severa a ansamblului hidraulic sau a motorului poate face reparatia mai putin justificata economic.
Decizia trebuie luata dupa diagnostic si estimarea costului reparatiei, nu numai dupa varsta pompei.
Inlocuirea poate fi justificata daca echipamentul prezinta uzura interna avansata, motorul este grav deteriorat, corpul pompei este compromis sau reparatia necesita costuri disproportionate fata de valoarea si starea echipamentului.
Inlocuirea este si un moment potrivit pentru a verifica dimensionarea. Daca vechea pompa a fost aleasa gresit, montarea unui model cu caracteristici identice poate reproduce aceeasi problema.
Noua pompa trebuie aleasa in functie de debitul necesar si inaltimea totala de pompare a instalatiei, tinand cont de caracteristicile sursei si de pierderile de sarcina.
O instalatie corect dimensionata si intretinuta reduce probabilitatea aparitiei problemelor. Frecventa verificarilor trebuie stabilita in functie de tipul pompei, calitatea apei, intensitatea utilizarii si recomandarile producatorului.
Nu regla presostatul la o valoare mai mare doar pentru a forta cresterea presiunii. Daca pompa nu poate atinge valoarea solicitata, aceasta poate functiona continuu fara sa rezolve problema.
Nu inlocui pompa cu una mai puternica inainte sa verifici aspiratia, sursa de apa si dimensionarea conductelor. O pompa mai mare nu compenseaza automat o instalatie restrictiva sau o sursa insuficienta.
Nu lasa pompa sa functioneze fara apa pentru a vedea daca „isi revine”. Functionarea uscata poate deteriora anumite tipuri de pompe.
Nu interveni asupra componentelor electrice cu echipamentul alimentat si nu elimina sistemele de protectie pentru a mentine pompa in functionare.
Daca pompa de suprafata functioneaza, dar nu aduce deloc apa, verifica mai intai nivelul sursei, amorsarea, aspiratia si supapa de sens.
Daca pompa furnizeaza apa, dar debitul este mai mic decat inainte, verifica sursa, filtrele, restrictiile, aspiratia si eventualele modificari ale instalatiei.
Daca hidroforul porneste si se opreste foarte des, verifica functionarea ansamblului format din vas, presostat si pompa, fara sa presupui automat ca motorul este defect.
Daca pompa functioneaza continuu si nu ajunge la presiunea de oprire, verifica daca exista suficienta apa, daca aspiratia este corecta, daca instalatia pierde apa si daca valoarea solicitata poate fi atinsa de modelul respectiv.
Daca presiunea scade dupa oprirea pompei fara sa existe consum, verifica eventualele pierderi si componentele care trebuie sa impiedice curgerea inversa.
Daca debitul incepe normal si scade dupa o perioada de functionare, verifica in special comportamentul sursei de apa si conditiile de aspiratie.
Atunci cand o pompa de apa nu mai are debit sau presiune suficienta, diagnosticul trebuie facut asupra intregului sistem. Pompa este numai una dintre componentele care pot determina performanta finala.
Incepe cu sursa de apa si continua cu aspiratia, amorsarea, filtrele, conductele, supapele, vasul si automatizarea, dupa caz. Abia dupa eliminarea acestor cauze trebuie investigata o posibila defectiune interna a pompei.
Este important sa diferentiezi si tipul echipamentului. O pompa de suprafata poate avea probleme specifice aspiratiei si amorsarii, un hidrofor include suplimentar vasul si sistemul de control, iar o pompa submersibila necesita o abordare adaptata functionarii direct in sursa de apa.
Daca instalatia functiona anterior corect, compara comportamentul actual cu cel anterior in conditii similare. Daca pompa este noua sau instalatia a fost modificata, verifica si dimensionarea folosind curba de functionare a pompei, nu doar debitul si inaltimea maxima din specificatii.
O verificare metodica poate separa o problema simpla a instalatiei de o defectiune reala a pompei. Astfel eviti inlocuirea inutila a echipamentului si poti interveni asupra cauzei care produce efectiv pierderea de debit sau presiune.
